Aici stau. Nu ma misca. Nu ma pune sa privesc inapoi sau inainte. Nu-mi vorbi. Nu ma lua de mana. Nu ma atinge. Nu ma impinge de la spate. Lasa-ma aici. Te rog,lasa-ma sa stau aici!. Nu e nici bine,nici rau. Este asa cum a ajuns sa fie. Aici timpul nu ma mai grabeste. Ticaitul ceasului ma adoarme in sfarsit.Vreau sa dorm pana cand nu o sa mai stiu ca dorm. Vreau sa visez pana cand o sa uit ca am visat..Gandul mi-e ca zmeul,il vezi? Zboara dupa cum il bate vantul. Il vreau sus. Il vreau acolo aproape de pasari,de nori,de cer,de.. Acolo unde incepe totul.
Nu imi spune sa vorbesc. Nu ma intreba de vreme,de planuri sau de stare.Chiar daca o sa spun ceva,n-o sa spun nimic. O sa stau asa si o sa simulez ca nu astept nimic. O sa ingnor tot ce se stie. O sa pun mana la ochi cand treaba nu se vede asa cum vreau - o sa imi astup urechile atunci cand nu o sa aud ce vreau sa ascult. O sa ma intorc cu fundul in sus cand nu vreau sa privesc lucruile asa cum sunt. O sa cant tare cand n-am chef. O sa dansez atunci cand o sa ma simt miscata de o intamplare. O sa topai cand mi-e frica.
Asa o sa fac pana cand o sa uit de ce am hotarat sa fac asa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
scrierea ta imi aminteste de poezia unui prieten(un alt berbec)
RăspundețiȘtergerecaleidoscop obscur
anunţat din depărtare, vântul zburdă printre gânduri
roiuri albe de lumină se adună peste frunţi
iată, este noapte, vine luna plină
adânc, încet pătrund în tine şi las visul să mă-nchine
o!, noapte, vrei să fi polară?
să dorm pe doi o eră şi să respir puţin
să văd ce vreau, din amintiri
şi să transpir la gândul meu, să fiu cu mine cum vreau eu
să mai trăiesc din nou ce pierd
ce gând păgân şi ce război
ce suflet trebuie să am
şi umerii mă dor de tine,
şi limba e livid-uscată, de cer lipită, goală
ha, ha! mă-nchid, puterea mi-e sleită
saline gânduri ies din porţi şi duc cu ele năzuinţe
coline pentru cine pline?
şi de dorit atinse coapse
fidel, coloana-ncepe urlet
prea drept, puternic,
ssst, să dorm…, nu mă atinge
să nu mă-scol pe doi o eră
mi-ar fi de-ajuns şi când e gata
cu bulbi, cu flori fiind pline rânduri
să crească plopi şi sălcii,
şi cuiburi de narcise-n floare
dar nu din sol ca toate –
din piept